Discursul viceprim-ministrului Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în deschiderea dezbaterii cu tema ”Procesul de regionalizare-descentralizare în România” (Bucureşti, Academia Română) | Regionalizare
Home » Presa » Discursul viceprim-ministrului Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în deschiderea dezbaterii cu tema ”Procesul de regionalizare-descentralizare în România” (Bucureşti, Academia Română)
25

Discursul viceprim-ministrului Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în deschiderea dezbaterii cu tema ”Procesul de regionalizare-descentralizare în România” (Bucureşti, Academia Română)

Marţi, 2 aprilie 2013, comunicat de presă MDRAP

“Domnule Preşedinte al Academiei Române, vreau să vă spun că sunt onorat că aţi acceptat ca această instituţie să fie partenerul ministerului nostru în acest proces extrem de serios şi de important pentru România şi, de asemenea, aţi făcut tot ce este posibil ca membri ai Academiei Române să fie implicaţi în Grupul de lucru academic cu care lucrăm la acest proces de vreo câteva luni de zile. Vreau să vă spun că domnul prim-ministru Victor Ponta şi domnul preşedinte Crin Antonescu, astă-toamnă, într-o seară, undeva în nordul ţării, mi-au propus să intru în Guvern, în Guvernul României, exact pentru acest proces: pentru a coordona procesul de reorganizare şi descentralizare, amândoi mi-au spus că este unul dintre principalele lor proiecte, proiecte politice, proiecte majore, proiecte de țară, m-au asigurat de tot sprijinul dumnealor şi acum sunt convins că este un proces pe care îl sprijină; le mulţumesc pentru faptul că şi-au păstrat aceeaşi determinare şi, de asemenea, le mulţumesc pentru că au avut viziune acum doi ani de zile şi o păstrează.

Sunt extrem de onorat şi, în acelaşi timp, bucuros să mă aflu astăzi aici, printre dumneavoastră, să vorbim despre acest proces; o să vorbesc foarte puţin, pentru că astăzi, şi eu, şi dumneavoastră vom avea şansa să audiem și să vizionăm câteva prezentări ale unor oameni de înaltă expertiză, care vor prezenta, într-o primă fază, un raport de progres, câteva lucruri extrem de interesante – vorbim de profesori universitari, de oameni de înaltă expertiză în domeniile respective, pentru că principalul meu obiectiv, prima decizie pe care am luat-o a fost ca acest proces de regionalizare şi descentralizare să nu fie unul pur politic,  un proces care să fie elaborat undeva într-un birou, pe un colţ de masă, pe undeva, în clădirea Guvernului sau în clădirea unui minister şi care să aibă la bază nişte discuţii politice (unde să fie reşedinţa, cum să fie făcute regiunile, cum să avem câştig politic etc.); am zis că acest proces trebuie să fie, într-adevăr, ca rezultat, o decizie politică a Guvernului şi a Parlamentului, dar această decizie să fie bazată  pe o dezbatere publică serioasă, transparentă, pe expertiză şi, nu în ultimul rând, pe participare civică. Pentru că cel mai important lucru pe care trebuie să îl obţinem îl reprezintă susţinerea publicului, aşa cum spunea şi prim-ministrul; publicul trebuie să fie informat și, în al doilea rând, aleşii locali.

Vorbea domnul academician Otiman că, în permanenţă, când vine la Bucureşti cu trenul, în tren sunt primari, preşedinţi de consilii judeţene, chiar consilieri, prefecţi. De ce credeţi că vin la Bucureşti? Mulţi aţi pus întrebări în ultima perioadă – de ce trebuie să facem regionalizarea, pentru că regionalizarea nu va rezolva problemele cu care se confruntă România, ba, dimpotrivă, va destabiliza democraţia. Într-adevăr, dacă vrem ca, în continuare, România să aibă o şansă de dezvoltare echilibrată, trebuie să facem acest lucru pentru că acum sunt judeţele, care sunt nişte structuri administrative istorice, care sunt aşezate, bine structurate, care sunt suficient de mici pentru a simţi nevoile de dezvoltare locală pentru fiecare comunitate locală, dar nu sunt prea mici pentru a putea genera proiecte de anvergură regională.

Guvernul central, chiar dacă este un guvern de bună credinţă, un guvern bine condus, cum este Guvernul Victor Ponta, poate genera proiecte de anvergură naţională, proiecte naţionale, dar este mult prea departe pentru a ştii nevoile pentru fiecare comunitate locală şi chiar pentru judeţe. Şi, atunci, este nevoie de acest guvern intermediar, pus la distanţa optimă între nivelul local şi Guvern, o regiune care să fie suficient de mare pentru a putea genera proiecte de anvergură regională, pentru a putea pune în comun tot potenţialul din fiecare judeţ, toate resursele umane, materiale, naturale, financiare, pentru a putea susţine dezvoltarea echilibrată, dar nu atât de mare încât să ajungem iarăşi în situaţia în care nu mai vede nevoile locale.

De ce trebuie să facem regionalizarea în acest an? Vă spun foarte sincer, foarte deschis: într-adevăr, nici Comisia Europeană, nici Uniunea Europeană nu ne forţează cu aceste regiuni, dar, în acelaşi timp, sunt nişte adevăruri nescrise, nerostite. Este, va fi aproape imposibil ca, după ce începe noul exerciţiu financiar 2014-2020, să mai putem schimba actuala structură administrativă, pe baza căreia noi negociem în acest an Acordul de parteneriat şi să spunem, la mijlocul următoarei perioade de programare, că sistemul administrativ trebuie schimbat, pentru că atunci trebuie să începem un proces serios de reacreditare a tuturor instituţiilor şi structurilor din mecanismele de absorbţie a fondurilor europene. Vreau să vă dau un exemplu de la nivel local şi o să vedeţi, în prezentările care urmează, ce diferenţă uriaşă este între nivelul de dezvoltare rural şi ce diferenţă este în urban. O să vedeţi, de asemenea, nişte hărţi care pe mulţi o să vă pună pe gânduri şi o să vă facă să vă gândiţi serios de ce am aşteptat 23 de ani de la Revoluţie până astăzi ca să demarăm acest proces, să vedeţi ce diferenţe uriaşe de dezvoltare sunt în ţara noastră, care este diferenţa de dezvoltare între anumite judeţe, oraşe şi rural şi urban.

În 2001, când eram un tânăr preşedinte de consiliu judeţean, am făcut un sistem informatic integrat, primul din România, legat prin wireless. Toate primăriile comunicau între ele şi prin  voce, şi prin imagine, şi prin transmisii de date. Credeam că trebuie să fiu un erou judeţean. Şi am mers într-o localitate, unde am vorbit cu oamenii şi le prezentam cu foarte multă mândrie acest sistem şi le vorbeam de internet, cât de uşor comunică primarii între ei şi cum o să aducem internetul şi la ei în casă şi în primării. Şi o femeie în vârstă zice: ”Maică, da’ eu, cu internetul ăsta, pot să ajung mai repede la oraş? (oraşul era Turnu Măgurele). Cu internetul ăsta o să pot să nu mai merg prin noroi până la genunchi până la primărie, la dispensar sau la farmacie?”

În momentul acela m-am gândit şi mi-am dat seama că nu putem spera ca această ţară să se poată dezvolta la nivel global (şi România a făcut paşi serioşi, nivelul de dezvoltare globală este ridicat), fără să avem o dezvoltare echilibrată. Şi am plecat cu un program de dezvoltare strategică şi avem acum în judeţul respectiv 900 de km de drumuri, alimentări cu apă etc. În schimb, n-am putut să facem nişte proiecte între judeţe care să ne ajute pe toţi. Am făcut un drum în nordul judeţului, care, dacă ar fi fost făcut din nordul judeţului Olt şi în sudul judeţului Dâmboviţa, ar fi redus timpul prin care cetăţenii din  Teleorman ar fi ajuns la Bucureşti, cu o oră şi jumătate. N-am putut să îl facem pentru că pentru Dâmboviţa acest lucru nu era important. Dacă am fi fost într-o regiune administrativă în care decizia să fie luată de un consiliu regional, această problemă era rezolvată. De asemenea, în ceea ce priveşte descentralizarea, ghemul de putere care este acum la Bucureşti, pe care o ştim cu toţii, pe care o simţim cu toţii, trebuie să fie rupt.

Nu se va pune problema niciodată ca o regiune adminstrativă sau un proces de regionalizare să pună sub semnul întrebării caracterul unitar al statului român. Nu trebuie să ne fie frică de lucrul acesta, pentru că transferul de competenţe către autorităţile locale înseamnă, de fapt, să ducem puterea mai aproape de oameni. Niciodată o instituţie judeţeană, care acum este condusă de la Bucureşti, unde conducerea este numită de la Bucureşti, nu va fi interesată de modul în care percep oamenii serviciile pe care ea le furnizează. Dacă le vom trece la consiliul judeţean sau la primărie, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene vor fi primii interesaţi ca oamenii să fie mulţumiţi, pentru că ei vor avea acest instrument.

În final, doresc ca acest proces din această perioadă să poată fi dus la bun sfârşit şi sper ca domnul Preşedinte al Academiei Române să accepte ca forma finală a regiunilor, inclusiv cu reşedinţele pe regiuni, care au creat atâta dezbatere, să poată fi prezentată aici, în această aulă, în aşa fel încât, înainte de referendumul de modificare a Constituţiei, publicul larg să ştie ceea ce trebuie să se propună.

Vă mulţumesc şi vă doresc succes! 

| Galerie foto | Galerie video |