Coordonator, prof. dr. Dumitru Sandu – “Disparităţi şi fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României” | Regionalizare
Home » CONREG » Rapoarte » Coordonator, prof. dr. Dumitru Sandu – “Disparităţi şi fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”
Raport 2 Conreg

Coordonator, prof. dr. Dumitru Sandu – “Disparităţi şi fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”

aprilie 2013

Materialul include rezultate ale analizelor social-economice și demografice prezentate în cadrul CONREG, folosind cadrul unui studiu anterior, publicat de unul dintre membrii Consiliului (Dumitru Sandu, 2011). A fost convertită o analiză de date într-un material de fundamentare a unor politici (policy paper), adresat cititorilor interesați de fundamentele folosite de CONREG pentru proiectarea configurației regionalizării administrative. Prin conținut, textul este complementar analizelor CONREG din martie 2013 (Raportul 1), cu accent pe aspectele urbanistice, geografice sau strict regionale din primul Raport de Progres.

Sinteza

”…nu poţi rămâne la o formă învechită, încremenită, numai de dragul tradiţiei, din respect pentru tot ce e vechi. Păstrezi (în reorganizarea administrativ-teritorială – n.n.) din tradiţie tot ce se poate păstra. Dar nici nu se cade să dărâmi doar de dragul dărâmării; ci trebuie să procedezi, cu hotărâre şi curaj, la acele schimbări care ţi se impun de către nevoile reale ale vieţii, păstrând cumpănire şi prudenţă.” (Henri H. Stahl, 1969).
Materialul prezintă fundamente social-economice și demografice ale regionalizării administrative a României, în varianta 2013. Alegerea variantei de regionalizare adecvată sistemului administrativ al țării se face în funcție de patru premise legate de:
a) problemele majore care trebuie rezolvate prin noua reformă administrativ-teritorială, sub aspectul disparităților și coeziunii teritoriale,
b) grupările teritoriale de similitudine social-economică și culturală,
c) cunoașterea fluxurilor majore care structurează configurațiile regionale și
d) cerințele recunoscute la nivel european pentru o proiectare eficientă a regiunilor de rang 2 (NUTS 2) cu statut administrativ.
Există patru premise ale fundamentării social-economice a regionalizării din 2013:

  • Natura și dinamica disparităților de dezvoltare,
  • Grupările de județe similare și/sau complementare sub aspect socio-economic și cultural,
  • Fluxurile de persoane (de tip migrație internă, de durată), indicative pentru configurațiile funcționale existente în teritoriu,
  • Criterii de bună practică în evaluarea unei regionalizări optime pentru dezvoltare la nivel european.

O metaforă utilă – regionalizarea ca joc de șah.

Configurația spațială a regiunilor este echivalentul tablei pe care sunt puse piesele de șah iar regulile de construcție instituțională pentru practica administrativă sunt echivalentul celor de joc efectiv. Evident, nu trebuie să îți faci iluzia că dacă vei proiecta bine spațiile regionale succesul este asigurat. Vor conta foarte mult și regulile de joc, respectiv instituțiile, și competențele jucătorilor, socializarea lor în respectarea regulilor și în gândirea regională. Analogia nu trebuie luată mecanic, însă. Tabla de șah, respectiv configurația regională, nu este la fel în toate țările. Ea trebuie proiectată în raport cu reguli generale de bună practică (EC 2003, EUROSTAT 2010, Jordan 2003) dar și funcție de context, de problemele legate de disparitățile regionale și de deficit de subsidiaritate. Nici tabla de joc și nici regulile de aplicat pentru cazul dezvoltării regionale nu au șanse să fie optime, de folosință îndelungată, decât dacă sunt rezultatul proiectării și al susținerii multiple – din partea experților, a populației, a oamenilor politici de orientare democratică. Este fundamental ca regulile de pornire să includă și mecanisme de prevenire a riscurilor. Configurația spațială a regiunilor administrative contează semnificativ pentru șansele regionalizării 2013 din România, sub aspectul șanselor de funcționalitate, subsidiaritate și competitivitate regională. Ținta ”jocului de șah” al regionalizării este realizarea coeziunii teritoriale, cu fațetele ei de reducere a disparităților intra- și inter-regionale și de sporire a competitivității unităților teritoriale. Pentru o regionalizare optimă, toate aceste trei ținte depind de configurațiile spațiale și de proiectarea instituțională. Cât anume condiționează proiectarea spațiilor regionale și cât matricea lor instituțională de funcționare este greu de spus. Probabil că mai mult cântărește aspectul instituțional. Ambele, însă, şi conturul de regiune și instituțiile regionale, contează în mod semnificativ. Matricea spațială a regionalizării trebuie astfel concepută încât să faciliteze adoptarea unor strategii multiple pentru dezvoltare: subsidiaritate, integrare și specializare funcțională, promovarea mediilor inovative, a clusterelor (Shearmur, 2011) etc. Odată adoptată, regionalizarea administrativă va fi tot atât de eficientă, pe cât de bine concepute vor fi regulile jocului și pe cât de bogați sau apți de îmbogățire vor fi principalii actori ai procesului: instituțiile administrative, firmele economice, populația, experții în capital uman, social și cultural.

Descarca PDF Raport de progres 2_CONREG